Retete fara gluten, fara lactate, fara zahar, interviuri & articole despre sanatate

Octombrie este Luna de ConÅŸtientizare a ImportanÅ£ei Cancerului la Sân, iar internetul este plin zilele acestea de podcasturi, live-uri, articole ÅŸi videoclipuri cu pacienÅ£i, medici sau diverÅŸi specialiÅŸti. Mă bucur mult că se întâmplă toate astea, iar zilele trecute m-am bucurat ÅŸi mai mult când într-un supermarket din PloieÅŸti am văzut o femeie între două vârste purtând pe cardiganul ei bleumarin o fundiţă roz, simbol al cancerului de sân. Este extraordinar că oamenii tind să fie mai deschiÅŸi despre asta ÅŸi nu doar în media.

[banner1]

TotuÅŸi, ÅŸtiu că este dureros ÅŸi nu toată lumea poate vorbi despre experienÅ£a sa...ÅŸtiu asta pentru că am avut o rudă destul de apropiată care a avut cancer la sân ÅŸi a supravieÅ£uit, dar am avut ÅŸi o rudă destul de apropiată care a avut cancer la sân...ÅŸi nu a supravieÅ£uit.

De aceea, m-am gândit că contribuÅ£ia mea în această lună ar putea fi asta: o scrisoare, gândurile mele, ce aÅŸ vrea să ÅŸtie un pacient cu cancer la sân din partea unei rude ale căror persoane dragi au trecut prin această experienţă.

1. Timpul cu cei dragi este cel mai important

După cum am spus mai sus, una dintre rudele mele nu a supravieÅ£uit. Îmi amintesc faptul că, pentru ea, munca era un refugiu. O făcea să se simtă utilă, să uite de boală.

Da, dar asta nouă ne-a răpit timp, mult, mult timp. Aceasta rudă a mea era contabil ÅŸi îmi amintesc că atunci, dar ÅŸi acum nu mai suport registrele acelea albe ÅŸi dreptunghiulare pe care le vedeam deseori în dormitorul ei micuÅ£.

Poate pentru tine, dragă pacient, munca este un refugiu, dar pentru noi, ceilalÅ£i din jurul tău, munca este doar personajul rău care te răpeÅŸte de lângă noi ÅŸi ne limitează timpul pe care l-am fi putut petrece împreună. Å¢ine minte asta.

2. Nu te învinovăţi! Nu-i învinovăţi pe ceilalÅ£i pentru ce Å£i se întâmplă!

Vina este cea mai perfidă dintre toate. Åži cred ca pacienÅ£ii cu cancer tind să simtă vină foarte des. Se simt vinovaÅ£i că s-au îmbolnăvit, că nu sunt destul de puternici, că nu pot avea mai multă grijă de casă, de soÅ£, de copii, de părinÅ£i etc. Se simt vinovaÅ£i că nu pot aborda acea gândire pozitivă de care se vorbeÅŸte "în prostie" (ÅŸi nu am ales la întâmplare această expresie) pe Instagram de către cei care îÅ£i promit "3000-4000 de euro pe lună, sănătate ÅŸi sufletul pereche aproape". Se simt vinovaÅ£i că nu au mâncat suficient de sănătos, că nu au făcut sport suficient etc.

Opriţi-vă, vă rog!

Nimeni nu este de vină pentru boala voastră. Nici voi, nici familia voastră, nici stilul vostru de viaţă, nici măcar obiceiurile alimentare.

Iar asta vi-o spune cineva care da, încearcă să aibă o anumită dietă care să o ajute în endometrioză. Da, lucrurile astea, ar putea să conteze, dar ar putea ÅŸi să nu conteze, nimic nu este sigur.

Sunt oameni fericiÅ£i, optimiÅŸti, cu un stil de viaţă sănătos care, până la urmă...fac cancer.

Sunt oameni toxici care plesnesc de sănătate...şi ei niciodată nu fac cancer.

Ideea este că sunt exemple ÅŸi de-o parte ÅŸi de-a alta...niciodată nu poÅ£i să ÅŸtii sigur...ÅŸi, atunci, de ce să te învinovăţeÅŸti?

BineînÅ£eles, nu neg, ba chiar cred cu tărie că genetica, dieta, gândurile, limitele pe care le impunem unor oameni - toate ne ajută să avem o calitate a vieÅ£ii mai bună - însă nu faci cancer din cauza asta. (chiar acum câteva luni vorbeam cu o prietenă a cărei soacră se confruntă cu aceeaÅŸi maladie, iar medicul din Germania i-a spus chiar asta "ca după multe, multe studii ÅŸi ei, medicii, au ajuns la concluzia că nu se poate face totuÅŸi o corelare între cancer ÅŸi ceva anume").

Sfatul ăsta cu "stop vina" se aplică şi pentru rudele pacienţilor cu cancer.

M-am învinovăţit foarte mult când acea rudă a mea a pierdut lupta cu boala. Credeam că aÅŸ fi putut face ceva, aÅŸ fi putut să mă documentez mai mult deÅŸi aveam pe atunci numai 21-22 de ani, iar computer găseam numai la internet cafe-uri.

Dar adevărul este că, dacă cuiva îi este scris să treacă printr-o astfel de experienţă - ÅŸi aici mă refer strict  la experienÅ£a bolii - va trece, indiferent de ce face sau de ce fac cei din jurul său.

3. Urmează un plan!

Recunosc, aici aş fi vrut să strig din toţi rărunchii "Mergila operaţie şi adoptă şi o alimentaţie sănătoasă/un stil de viaţă sănătos", dar ştiu că nu este dreptul meu să dau astfel de sfaturi care seamănă mai mult a verdict.

Ştiu că fiecare trebuie să aleagă pentru el.

Totuşi, nu pot să nu vă spun, chiar cu riscul de a mă contrazice, că acea rudă a mea care a făcut cancer şi a supravieţuit - şi este bine acum, la 30 de ani de la operaţie, a urmat următorul plan:

OPERAŢIE, CHIMIOTERAPIE, RADIOTERAPIE, DIETĂ, FĂRĂ STRES, FĂRĂ JOB, UN SCOP PENTRU CARE SĂ TRĂIASCĂ ŞI FOARTE, FOARTE MULTĂ CREDINŢĂ

Dacă cineva m-ar întreba care este "reÅ£eta magică" împotriva cancerului, eu pe această i-aÅŸ da-o.

Cel puÅ£in, asta e ce a Å£inut-o în viaţă pe această rudă a mea.

TotuÅŸi, orice altă cale ai urma, cred că este important, esenÅ£ial, să îÅ£i faci un plan ÅŸi să îl urmezi.

Dacă vrei să te operezi, găseÅŸte cei mai buni doctori, informează-te, vorbeÅŸte cu pacienÅ£i etc. Dacă, în paralel cu tratamentul alopat, vrei să urmezi calea naturală, aÅŸa cum a făcut persoana de mai sus, găseÅŸte cei mai buni specialiÅŸti în asta ÅŸi neapărat întreabă-Å£i medicii pentru că nu vrei ca cele două abordări să se bată cap în cap.

Dacă vrei să urmezi numai calea naturală, găseÅŸte cei mai buni specialiÅŸti în domeniul ăsta, dar TE ROG, MERGI REGULAT LA CONTROALELE MEDICALE.

4. Este bine să ştii experienţele altor pacienţi, dar să nu crezi că 100% aceea va fi şi experienţa ta

Dacă nu te-ai mai confruntat cu probleme medicale în acest moment, este posibil să te simÅ£i copleÅŸită. Dar eu tot cred că ar trebui să ÅŸtii ÅŸi experienÅ£ele altor oameni. Unele te vor învăţa ceva, altele te vor inspira, îÅ£i vor da motivaÅ£ie...da, altele te vor întrista, poate chiar înfricoÅŸa, dar ÅŸi ele îÅ£i pot fi utile.

5. Implică-Å£i familia în tot ce Å£i se întâmplă!

Eram copil când prima mea rudă a fost diagnosticată cu cancer la sân. Eram adolescentă când cea de-a doua rudă a trecut prin aceeaÅŸi experienţă, deÅŸi mult mai agresivă.

Am fost acolo pentru amândouă ÅŸi da, le-am înÅ£eles durerea ÅŸi trăirile până într-un anume moment. Da, mai târziu m-am confruntat ÅŸi eu cu o afecÅ£iune gravă numită endometrioză.

Unii ar spune că s-a întâmplat asta pentru că am fost expusă de mic copil unor afecÅ£iuni medicale grave.

Eu nu cred asta.

Le-aÅŸ arăta studiile care arată că endometrioza este genetică ÅŸi le-aÅŸ spune că, oricum, simptomele mele au început la 10 ani.

Pentru nimic în lume nu aÅŸ fi vrut să fiu lăsată deoparte, să nu fiu părtaşă la experienÅ£a acestor persoane dragi mie.

Fiind acolo, pentru ele, înÅ£elegând cu mintea mea de copil ÅŸi apoi de adolescent ce se întâmplă -toate astea m-au făcut empatică, m-a ajutat să văd viaÅ£a altfel, fără încrâncenare, să văd  valorile care chiar contează în experienÅ£a asta. M-a ajutat să fiu mai aproape de rudele mele. M-a ajutat să spun mai uÅŸor "Te iubesc".

Åži, nu în ultimul rând, mi-a dat totuÅŸi mai mult timp alături de acele rude care treceau prin această experienţă.

Da, sunt de acord să vă protejaÅ£i într-o anumită măsură familia (nepoÅ£i, părinÅ£i, copii, soÅ£ etc.), dar implicaÅ£i-i în tot ce vi se întâmplă. MergeÅ£i la psiholog ÅŸi/sau preot împreună, petreceÅ£i timp împreună, fiÅ£i fericiÅ£i împreună!

Asta e tot ce îÅŸi doresc... copiii, în special!

6. Aveţi credinţă!

AveÅ£i credinţă...în ceva! Stiu că ambele rude aveau credinţă în Dumnezeu, se rugau ÅŸi ÅŸtiau că moartea nu e un final implacabil.

Sincer, cred că credinÅ£a, pe amândouă, le-a ajutat cel mai mult! Atât pe cea care a supravieÅ£uit, cât ÅŸi pe cea care nu a supravieÅ£uit! (ÅŸi aici mă refer atât la partea spirituală, cât ÅŸi la cea practică, pentru că, atunci când ai credinţă, descoperi medici, tratamente, oameni benefici Å£ie mult mai uÅŸor - este ca ÅŸi cum drumul tău devine mai uÅŸor de dus).

Sunt sigură că cea care nu mai e acum printre noi este foarte bine ÅŸi ne-a trimis destule semne care să ne arate asta...sunt sigură că credinÅ£a ei a ghidat-o într-o dimensiune în care acum îi e foarte bine.

CredinÅ£a este pilonul principal atât pentru cei care se duc, cât ÅŸi pentru cei care rămân...gândiÅ£i-vă la asta...

7. Sunteţi nişte persoane speciale!

Îmi dau lacrimile când scriu asta pentru că cred cu tărie că sunteÅ£i persoane speciale. Îmi pare aÅŸa rău pentru toate teoriile astea New Age care arată cu degetul către bolnavi (în general). Bineinteles că traumele, de oricare tip ar fi ele, trebuie rezolvate, că o viaţă toxică nu este de preferat, dar asta nu vă transformă în persoane slabe, nu din cauza asta apare această afecÅ£iune.

Îmi amintesc de Nightbirde, acea fată frumoasă de la "America's got talent" ÅŸi care a cucerit o lume întreagă cu vocea, cu frumuseÅ£ea ei, cu lumina ei, cu candoarea ei atunci când spunea "Nu aÅŸtepta să fii bine pentru a fi fericit!"

Adevărul este ca pacienÅ£ii cu cancer au o misiune diferită, o misiune puternică - aceea de a arăta lumii întregi ce contează, de a arăta lumina, frumuseÅ£ea de dincolo de "urât", de a dezvălui speranÅ£a - iar exemplele pot continua.

[banner2]

Se scriu atât de mult zilele astea despre "cauzele emoÅ£ionale/karmice etc. ale cancerului", în special.

Să fiu sinceră, cred că asta este ceva foarte personal, individualizat ÅŸi e o chestie între pacient ÅŸi Dumnezeu ÅŸi nimeni nu ar trebui să îÅŸi dea cu părerea, mai ales într-un mod agresiv.

PacienÅ£ii cu cancer sunt atât de speciali, iar noi toÅ£i ar trebui să facem un scut în jurul lor ÅŸi să credem. Să credem că dragostea noastră ar putea fi o parte micuţă, dar importantă, în vindecarea lor.

un articol de Marina RâÅŸnoveanu

Tags: experienta, pacient,cancer