Retete fara gluten, fara lactate, fara zahar, interviuri & articole despre sanatate

Nu imi mai amintesc cand am facut ultima oara brad de Craciun. Cred ca eram in liceu, insa s-ar putea sa fi fost totusi in scoala generala ceea ce face lucrurile inca si mai tragice. Anul asta, insa, am decretat ca vreau brad de Craciun, rochii scurte de Revelion, unghii rosii, zambetul pe fata si buzunarele pline de bani in noaptea dintre ani.

[banner1]

Mai e ceva pana la ultima parte, asa ca am inceput cu bradul de Craciun si rezultatul e mai mult decat spectaculos. Stiu ca acum se poarta braduturile moderne, impodobiti minimalist, poate chiar in culori neobisnuite, insa eu am mizat pe clasic. Poate si pentru ca nu am mai avut brad de Craciun de mult, asa ca am vrut sa aduc in prezent cateva franturi din magia Sarbatorilor de odinioara. Pentru ca da, in copilaria noastra, Craciunul chiar era special.

E drept, brazii nu erau atat de inalti si desi, insa toate globuletele alea stralucitoare, bomboanele de pom care, in scurt timp, ramaneau doar hartii sclipitoare, toata beteala aia pastrata de la an la an – toate dadeau un farmec aparte Craciunului nostru.

Pot spune ca misiunea “bradul de Craciun” a fost cu succes indeplinita. Urmeaza celelalte, desi nu mi-am setat obiective prea inalte. A fost un 2021 greu. Se putea si mai greu. Partea super optimista din mine nu ma lasa sa cad in butoiul cu melancolie si sa dau intaietate perioadelor grele din acest an. Probabil o calitate pe care am mostenit-o de la mama si care sper sa ma tina multi, multi ani de acum inainte.

Da, a fost un an greu, dar se putea si mai greu si, in plus si cel mai important, am trecut peste toate cu bine.

Am intrat in linie dreapta catre Craciun si de maine incepem si noi pregatirile “din bucatarie”. La cadouri stam asa si asa, adica inca mai avem unele daruri de cumparat, insa in mare, sufleteste, sunt si suntem pregatiti pentru Nasterea Domnului.

Sper sa am timp sa va mai scriu ganduri frumoase in preajma acestei Sarbatori pentru ca, pana la urma, si acestea ne ajuta sa intram in atmosfera asta speciala pe care eu nu o mai regasesc nicicand in timpul anului.

Stiu ca exista o multime de controverse privind brazii naturali (desi eu ma simt un pic scutita de la regula, ca doar 10-15 ani am ocrotit padurile), insa acum, odata cu aparitia bradutului astuia frumos in casa noastra mi-am dat seama de un lucru. Mi-am dat seama ca nicidoata nu trebuie sa mai amani sa faci lucruri care iti plac si care ti-ar aduce bucurie. E uimitor ce pot face cateva globulete, o beteala si o instalatie luminoasa care clipoceste parca amintindu-ti ca nu esti niciodata prea batran pentru a te simti copil. Un cliseu, stiu, dar un cliseu atat de potrivit pentru perioada asta.

[banner2]

Traim intr-o lume nebuna, asta pe langa faptul ca fiecare are un destin care, vrem-nu vrem, include o multime de greutati. Daca nu ne agatam de aceste mici bucurii, nu vom rezista si ar fi pacat sa nu razbim intr-o lume care, pe langa rautate, nedreptate si extremism, are si brazi de Craciun, zapada, Mos Craciuni deghizati in cei mai iubitori parinti, matusi, unchi si bunici si acea seara magica de 24 spre 25 decembrie cand orice dorinta se poate implini!

𝑪𝒓𝒂𝒄𝒊𝒖𝒏 𝒇𝒓𝒖𝒎𝒐𝒔 𝒔𝒂 𝒂𝒗𝒆𝒕𝒊!