Retete fara gluten, fara lactate, fara zahar, interviuri & articole despre sanatate

In fiecare duminica voi posta aici, pe site cate o povestire scurta, insotita de poza aferenta, parte a cartii mele aparuta la editura Libris in Ianuarie 20202: "Check in: Timisoara". 

Partea interesanta este ca va voi relata un pic si "din spatele" a ceea ce s-a intamplat cand am facut poza respectiva sau cum mi-a venit ideea acelui text.

Despre cartea mea "Check in: Timisoara"

Pentru cei care nu stiu, aceasta carte a aparut in ianuarie 2020 la editura Libris si este o colectie de povestiri scurte, de franturi de viata, cum imi place mie sa le spun, insotite de poze pe care tot eu le-am facut, cu telefoane diferite, nu foarte performante, dar destul de ok incat sa surprinda esenta momentului respectiv, cred eu.

Unele povestiri din carte au fost inspirate 100% din acel moment, acea poza, dar la altele am "apelat" si la inspiratia si imaginatia mea. Totusi, in ambele cazuri, exista cel putin un element comun, "ceva" de la care s-a pornit pentru scrierea textului.

"Extraterestri de Timisoara" - "Timisoara's Aliens"

RO: Niste uriasi din alte lumi. Patru balerine gata de spectacol. Copacii viitorului, intr-o lume in care natura s-a regenerat. Cateva acadele imense, invelite in folie colorata. Extraterestri de Timisoara, mult mai eleganti si artistici decat cei ai altor orase. Stii cum e? Nici nu conteaza ce vezi. Atata vreme cat vezi ceva. Nu vezi nimic? Nu-i problema! Chestiile astea din fata ta pe al carui rost tu nu-l intelegi sunt de fapt doua perechi de ochelari postmoderni. Asa ca, hai, alege-ti culorile preferate, du lentilele la ochi si priveste si tu, in sfarsit, povestea din viata.
Check in: Strada Episcop Augustin Pacha

EN: Some giants from other galaxies. Four ballerinas ready for the show. The trees of the future in a world where nature has regenerated. Huge lollipos, wrapped in a colored foil. Timisoara Aliens, much more elegant and artistic than those of other cities. You know what? It doesn't even matter what you see, as long as you actually see something!
Can’t you see anything? Not a problem! Look again at those weird four things in front of you! Here is the answer: not one, but two pairs of postmodern glasses. So, come on, pick your favourite colors, close the lenses to the eyes and finally see that beautiful story behind every life detail.

Poza asta am facut intr-o toamna, chiar in toamna in care m-am mutat in Timisoara, in 2017. Ma plimbam cu o amica din Bucuresti si am dat peste acesti "extraterestri" cum le-am spus eu (printre altele). Era undeva intre Piata Unirii si mallul din centru, iar ei erau de fapt parte a unei expozitii realizate de studentii de la Facultatea de Arte.

"Eu nu voi cadea niciodata" - "I shall never fall"



"Furtuna a trecut. Åžtii asta. O simÅ£i în fiecare iarnă, primăvară, vară, ÅŸi mai ales în fiecare toamnă pe care o treci mândru în calendar. Atunci, când totul miroase a timp diluat în infinit, fără de trecut, prezent ÅŸi viitor, te simÅ£i liber. ÎÅ£i place starea aia între lumi, amorÅ£eala ÅŸi plimbările tale lungi pe străduÅ£ele neexplorate încă. Åži, când în drumul tău întâlneÅŸti o clădire veche, scrijelită cu un mesaj ca o promisiune, te opreÅŸti un timp. Doar câteva minute, cât să reuÅŸeÅŸti să alungi înapoi în infinit frânturi din trecut. De-abia apoi poÅ£i spune cu voce tare că "Eu nu voi (mai) cădea niciodată". Pentru că furtuna a trecut. Iar tu ÅŸtii asta.

Check in: Strada Paris, TimiÅŸoara

I Shall Never Fall

The storm has passed. And you know it. You feel it every Winter, Spring, Summer and especially every Autumn you proudly mark into the calendar. On Autumn, when everything smells of time turned into infinite, with no past, present or future, only then you feel yourself entirely free. You like that "in between" mood, that pleasant numbness and your long walks on the narrow, unexplored streets. And, when you meet in your way an old building with a message like a promise, you stop for a while. Just several minutes or as long as it takes to send back into infinite small bits of bitter past. Only afterwards you can say to yourself, outloud: "I shall never fall". Because the storm has passed. And you know it. "

Poza asta am facut-o in toamna-iarna lui 2017. Aveam inca un telefon destul de slab din punct de vedere al performantei, dar, culmea, cred ca tocmai asta ii da un farmec aparte pozei asteia.

Este una dintre pozele mele preferate. Ma felicit ca am avut inspiratia ca atunci sa scot telefonul si sa ii fac poza acestei doamne, cu mesajul ala in fundal.

Textul este inspirat din vechile mele experiente, am simtit ca trebuie sa scriu ceva legat de acel mesaj si de hotararea din mersul doamnei.

Cartea se gaseste online, insa v-as ruga ca acum sa licitati pentru ea pe acest grup, un grup de sustinere al prietenei mele, Ioana Rusu, diagnosticata in urma cu cateva luni cu cancer mamar lobular si metastaze osoase. Mai multe despre povestea Ioanei gasiti aici, unde puteti si dona, dar, repet, daca va doriti cartea mea o puteti avea licitand aici cu un pret, donand pretul respectiv in contul Ioanei, ma anuntati si va trimit cartea.

Am avut si vineri o postare pe Facebook despre cazul Ioanei si am fost impresionata sa vad ca au fost cativa dintre prietenii mei, care nu o cunosc pe Ioana, dar care totusi au donat. Va multumim foarte, foarte mult!