Retete fara gluten, fara lactate, fara zahar, interviuri & articole despre sanatate

Traim vremuri tot mai tulburi in ceea ce priveste religia si credinta. Mari scandaluri zguduie acest domeniu si, pe buna dreptate, cei vinovati trebuie sa plateasca, iar biserica, al oricarei cult ar fi ea (pentru ca astfel de episoade se intampla peste tot) ar trebui sa ia masuri in privinta asta.

[banner1]

Totusi, in tot acest tavalug de evenimente, oamenii omit esentialul: un preot, doi preoti, 100 de preoti nu sunt sinonimi nici cu Biserica Ortodoxa, nici cu Biserica Catolica, nici cu Crestinismul, nici cu Iisus Hristos. Sunt doar niste reprezentanti care, din varii motive, au gresit si da, trebuie sa plateasca.

In rest, sunt o multime de preoti ok, sunt o multime de biserici in care te poti ruga in liniste fara sa te deranjeze nimeni, doar ca trebuie sa te documentezi un pic mai bine si sa mergi intr-acolo. Atat de simplu e.

De fapt, nu, nu e simplu, ca toate astea necesita documentare, trebuie sa mergi, sa “testezi”, sa vezi cum e, eventual sa schimbi locul si asa mai departe. Mult mai usor e sa dai cu pietre, sa hulesti, sa generalizezi, dar daca ai totusi o farama de credinta si consideri necesar acest demers, cu siguranta vei reusi sa gasesti o multime de preoti si biserici foarte ok.

Am facut aceasta introducere pentru ca sper sa am timp sa mai scriu aici articole si despre locurile sfinte pe care le vizitez, bisericile unde ma simt bine, deci le-ati putea include si voi pe lista daca, repet, va doriti asta.

Manastirea “Sfanta Treime” din Parepa - ridicata in urma unei minuni intamplate pe 29 august 1935


Mama mea este din Colceag, Prahova, comuna din care face parte si satul Parepa Rusani. In copilarie, ii auzeam deseori pe bunici vorbind despre acest sat, in special despre “Fecioara de la Parepa”.

Pe 29 august (atunci sarbatorim “Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul), 1935, in acest satuc din Prahova, Maria Petre, in varsta de 12 ani, se afla cu alti cativa copii pe un camp din vecinatatea casei sale. I s-a facut sete, asa ca a plecat inspre sat, insa pe drum a vazut cum, desi cerul era senin, un nor alb parea ca o urmeaza. S-a speriat, a grabit pasul, insa norul a ajuns-o si a invaluit-o.

Se pare ca acolo, in acele cateva minute alaturi de o prezenta careia ea i-a spus Dumnezeu, fetita a primit cateva informatii si instructiuni clare. Fata trebuia sa ridice pe acel loc o manastire, un paraclis, dar si o fantana cu apa vindecatoare.

Au mai fost atunci si cateva destainuiri cu privire la soarta Romaniei, previziuni pe care eu nu le-am auzit de la bunicii mei, le-am citit doar in presa.

Cert este ca apoi fata a spus oamenilor ce i s-a intamplat si, ca o confirmare, in acea noapte, pe casa fetei au poposit si au ramas ore bune trei porumbei albi.

Repet, asta nu stiu din carti, ci de la bunici, cei care se aflau la doar un sat distanta.

Cum a decurs viata Mariei Petre, devenita cunoscuta ca “Fecioara de la Parepa"?



Maria Petre si-a dedicat intreaga viata credintei si, bineinteles, acestui proiect maret oferit de Dumnezeu. A fost foarte greu, am inteles ca stia despre toate obstacolele pe care avea sa le intampine, primul dintre ele fiind chiar venirea Comunismului, in 1968, perioada in care constructia manastirii a fost sistata.

Maria Petre a devenit “Fecioara de la Parepa”, nu s-a casatorit niciodata si, pentru ca avea de la acel episod din copilarie si “harul de a cunoaste parti din destinul omului”, multi, din toate colturile tarii, in special din sud, veneau la ea pentru a cauta un sfat, o vorba buna sau o alinare.

Minunile din timpul vietii sale – incendiul stins la timp, masina militienilor si crucea de pe cer, din ziua ingroparii Fecioarei de la Parepa



Pe langa sfaturile de suflet si acest har al “viziunii”, bunicii mei vorbeau des despre doua episoade mai importante din viata Fecioarei de la Parepa. Doua evenimente care, cumva, certificau cele spuse de ea in copilarie.

Vestea despre Fecioara de la Parepa a ajuns si la Bucuresti si sunt zvonuri cum ca mama si sora lui Nicolae Ceausescu au ajuns acolo si nu le-a placut ce au auzit. Este binecunoscut faptul ca, in Comunism, orice demers care, cumva, te facea sa ai mai multa speranta, sa indraznesti sa visezi mai mult, sa crezi in cineva mai mult decat in conducatorul deja ales era un pacat.

Asa se face ca faima Fecioarei, speranta pe care o raspandea celor din jur, credinta despre care vorbea ea nu erau pe placul comunistilor.

Este binecunoscut episodul in care o masina de militie a venit intr-o noapte pentru a o lua. Fecioara de la Parepa nu a protestat, s-a urcat in masina, s-au urcat si militienii, dar… masina nu a mai pornit.

Ce a urmat a fost un pic de “cascadorii rasului”, imi povestea razand tataie, pentru ca, odata ce o dadeau jos pe Fecioara de la Parepa, masina pornea. O urcau pe femeie, masina nu mai pornea si tot asa. Pana la urma, militienii s-au lasat pagubasi si s-au intors de unde au venit.

Un alt episod pe care il stiu de la mama este legat de un incendiu aparut la subsolul spitalului in care era internata Fecioara de la Parepa la un moment dat. Aceasta a simtit ca ceva nu este in regula, a chemat un reprezentant al spitalului, i-a spus ce vede si, cand au verificat, intr-adevar incendiul s-a confirmat si a putut fi stins la timp.

Fecioara de la Parepa a decedat in iunie 1996, iar cu trei zile inainte, salcia pe care ea insasi o plantase langa troita s-a frant in doua.

Parintii mei si alte rude au fost la inmormantarea Fecioarei, iar la finalul slujbei toti cei prezenti au fost martorii unei alte minuni. Desi cerul, in rest, era senin, in mijloc s-a format o cruce mare din nori.

Daca nu ma insel, aceasta a fost fotografiata si publicata apoi si in ziarul “Prahova”.

Manastirea “Sfanta Treime” – astazi, fara protectoarea ei, “Fecioara de la Parepa”



Manastirea, “misiunea” Mariei Petre, a fost finalizata in 2002. A fost un drum lung si anevoios. Incepute in 1941, lucrarile au fost oprite din cauza celui de-al Doilea Razboi Mondial, apoi reluate in 1946, apoi din nou oprite in 1948. Comunistii nou veniti la putere au ordonat incetarea lucrarilor. In plus, i-au interzis Fecioarei sa mai vorbeasca despre minunea intamplata cu cativa ani inainte sau sa mai primeasca oameni. Lucru care, bineinteles, nu s-a intamplat, cu toate riscurile aferente.

Astazi, manastirea pe care eu am vazut-o prima data acum 3 zile, are un farmec aparte.

La doar 30 km de Ploiesti, e un loc bland, sfant, in care te poti ruga in liniste, poti asista la o slujba frumoasa. “Amprenta” Fecioarei de la Parepa se simte, inca. Aceasta e ingropata chiar langa intrarea manastirii, are un loc special unde te poti reculege si afla mai multe despre povestea sa.

Biserica micuta, de unde se iau lumanari, are hramul “Paraclisul Maicii Domnului”, iar manastirea mare este deosebit de frumoasa, m-a impresionat mult pictura si imaginea aceea a Maicii Domnului care troneaza deasupra altarului.

In plus, manastirea adaposteste si mai multe particele de moastre, printre care si cele ale Sfantului Nectarie, un sfant care pe mine m-a ajutat foarte mult. Pentru cei din Ploiesti, sa stiti ca mai exista particele ale moastele Sfantului Nectarie si la biserica cu acelasi nume de la Cimitirul Bolovan.

Controversele hramului manastirii – ce m-a mahnit pe mine acum, la scrierea articolului



Nu vreau sa judec sau sa cert pe nimeni, insa nu pot sa trec peste ceva ce am observat. M-a mahnit foarte tare ca, acum, la scrierea acestui articol, am mai cautat informatii despre manastire si am gasit un articol foarte frumos scris, de pe site-ul Crestin Ortodox, acolo unde se mentiona de Manastirea de la Parepa cu hramul “Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul”.

O alegere indreptatita, pentru ca episodul de care v-am povestit s-a petrecut intr-o zi de 29 august.

Totusi, uitandu-ma acum pe pozele facute sambata la manastire, am gasit un afis cu “istoricul manastirii”. Nimic despre Fecioara de la Parepa, nimic despre data de 29 august, nimic despre hramul Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul.

Daca este o confuzie, imi cer scuze. Daca s-a dorit voit indepartarea Fecioarei de la Parepa, a zilei de 29 august din istoricul manastirii (asa cum se procedeaza, uneori, si cu Parintele Arsenie Boca), va spun doar atat. Pot intelege partial aceasta decizie (riscul fanatismului, "confundarea Fecioarei de la Parepa" cu Dumnezeu etc.), insa cred ca oricine cu doar un bob de credinta adevarata stie ca toti acestia (Fecioara de la Parepa, Parintele Arsenie Boca, preotii si toti cei care si-au dat viata pentru credinta in inchisori ca Pitesti sau Aiud) sunt doar niste mijlocitori. Sa ii indepartam din istorice nu este o solutie si nici nu este drept...

Indiferent de acest aspect, un lucru ramane: manastirea este deosebita si merita vizitata.

Daca sunteti in cautarea unui loc sfant special, manastirea asta e locul perfect in care sa ajungeti cand si cand

 

Stiti, pe langa toate povestile legate de Fecioara de la Parepa (pe care, bineinteles, scepticii le pot contesta), ramane totusi atmosfera acestui loc pe care nimeni nu o poate nega.

Nu este o manastire la care sa te duci in asteptarea unor minuni vizibile (asa cum nu ar trebui sa fie niciun loc de acest gen), dar este o manastire in care minunile pot deveni posibile prin rugaciune si credinta.

Mie mi-a placut foarte, foarte mult, am fost intr-o sambata, intr-o sarbatoare, “Acoperamantul Maicii Domnului”, biserica nu a fost plina, toata lumea isi vedea de treaba, preotii erau foarte ok, maicutele au cantat foarte frumos si chiar am simtit ca aceea a fost o zi speciala.

[banner2]

Asadar, locuri frumoase, sfinte, incarcate cu har si credinta sunt multe. Totul este sa le descoperim.

un articol de Marina Rasnoveanu