“Mai ajutati-va si singuri!"

“Mai ajutati-va si singuri!"

Acum ceva timp, m-am uitat la un film – nu mai stiu titlul sau numele actorului personajului principal – film care mi-a placut foarte mult si din care am retinut o replica.

Prin nu stiu ce imprejurare spectaculoasa, personajul principal devine “Dumnezeu pentru cateva zile". Initial asta i se pare cea mai mare binecuvantare, dupa care isi da seama ca lucrurile nu sunt chiar asa cum par a fi.

Pe langa faptul ca putea sa isi implineasca orice dorinta, noua sarcina venea la pachet si cu ceva dezavantaje. Mai exact, noaptea, in pat, auzea dorintele tuturor oamenilor de pe Pamant.

A fost interesant in primele minute, amuzant in primul sfert de ora, dar, intr-un final, a doua zi dimineata era extenuat de atatea dorinte “aruncate in Univers”.

Atunci, nedormit si suparat pe toate cuvintele pe care le auzise in timpul noptii – unele chiar fara sens – personajul principal se ia cu mainile de cap si striga:

“Dar mai ajutati-va si singuri, mai oameni buni!”

M-am gandit initial ca asta se potriveste cel mai bine in privinta sanatatii. Toti ne dorim sanatate de fier, energie, dar cand vine vorba de mancat sanatos, sport, unele concesii in ceea ce priveste stilul de viata, nu vrem si pace sa facem nimic.

Ba chiar, daca ne imbolnavim, visam cu ochii deschisi la un Super Medic sau la o super pastiluta care ne poate lua cu mana orice durere sau problema medicala. Si suntem foooarte suparati cand nu se intampla asta si, din nou, aratam cu degetul catre Cer.

Pe langa acest aspect, insa, replica de mai sus mi-a venit in minte si zilele trecute cand o stire a zguduit Romania.

Dupa cum am mai scris aici sau pe blogul meu, sunt dintre cei care se duc la biserica si se roaga. Atat cat pot si stiu, fara pretentii, pentru ca nu cred ca acestea chiar conteaza acolo sus. Ma mira, ma contrariaza si ma intristeaza, insa, cand vad cati oameni il iau pe Dumnezeu drept aliat in context politic sau ca pretext, drept scuza, ba chiar il scot si vinovat cand ceva nu le merge cum isi doresc.

 Dumnezeu vrea asta, Dumnezeu a ingaduit, Dumnezeu a facut si a dres

Este binecunoscuta zilele acestea povestea bebelusui inecat in Suceava, in timpul ritualului de botez. In primele zile, nici nu m-am putut uitat la stirile despre asta. Adevarul este ca niciodata nu am inteles de ce trebuie sa scufunzi asa bebelusul in cristelnita.

Nu exista botez la care sa ma fi dus si la care sa nu fi avut emotii. Evit sa ma uit la momentul acela, al scufundarii si rasuflu usurata cand aud ca preotul doar va baga copilul inauntru si ii va turna apa pe cap.

Dupa episodul asta tragic, multi s-au grabit sa judece. Ca Iisus Hristos s-a botezat la 33 de ani, ca mai bine sa ne botezam cand suntem mari si constienti de ceea ce facem etc.etc.

Trecem repede peste subiectul asta, spunand doar ca fiecare cult cu perceptia lui: la ortodocsi si catolici se presupune ca daca te-ai nascut intr-o familie de crestini, e bine sa il ai pe Duhul Sfant inca din primele luni de nastere (cam aceasta este semnificatia botezului). Sunt perfect de acord cu asta.

Altii, au facut petitii de schimbare al acestui ritual (eu as fi si pentru optiune - nu neaparat schimbare, fiecare parinte sa aleaga intre cele doua modalitati). Petitie pe care si eu am semnat-o. Am semnat-o, mai ales dupa ce am citit explicatia fantasmagorica a reprezentantilor bisericii ortodoxe. Spun reprezentantii referindu-ma ca la o categorie mica, neconcludenta, dar cu o importanta si influenta mare din cauza functiei pe care o au, dar nu cred ca sunt categoria majoritara.

Dupa cum v-am povestit si aici, sunt sigura ca cei mai multi preoti gandesc altfel. Dar sunt mai incognito pentru ca, altminteri, cine stie cum ar trebui sa se reprofileze.

Traditia, fie ea de 2000 de ani, poate fi schimbata

Scuzele reprezentantilor bisericii fac referire la asta: “obiceiul cufundarii pruncului in apa este de mii de ani”, nu avem cum, nu trebuie, nu e voie sa o schimbam. Daca tot se tine atat de mult la traditie, sa stiti ca nu trebuie neaparat sa o schimbam: putem accepta ca, nu stiu, acest obicei poate fi periculos si, atunci, preotul, parintii pot alege daca sa scufunzi sau nu copilul in cristelnita. Nu vad de ce nu s-ar putea face asta.

Acum, niciunul dintre noi nu s-a intalnit cu Dumnezeu care sa ii spuna raspicat ca da, copilul trebuie cufundat in apa, de 3 ori, daca vrea sa fie crestin si sa primeasca Duhul Sfant.

Apoi, revenind la filmul nostru, nu vi se pare ca ne agatam de niste lucruri prostesti cand putem, foarte simplu, schimba lucrurile in bine? Cu alte cuvinte, sa ne  mai ajutam si singuri?!

Nu e primul copil decedat in felul asta.

Nu e primul preot care nu stie, uita, nu isi da seama cum sa oficieze corect actul botezului.

Si, atunci, ce mai asteptam?

Sa se pogoare Dumnezeu pe o scarita si sa ne zica:

“Mai, oameni buni, ca turnati o cana de apa sau ca il duceti pana la fund, de trei ori, pentru mine nu conteaza, atat timp cat copilul atinge apa sfanta si se face un prim pas in a ghida acel copil pe calea credintei?”

E mai usor sa ne rugam sa nu se intample nimic rau, sa ne rugam ca preotul ala sa stie cum sa tina copilul, ca copilul nostru sa fie rezistent, sa ne ocoleasca “ceasul rau?”

Da, e mai usor sa facem asta, decat sa gandim si noi 5 minute si sa simplificam ritualul botezului, punand accent pe semnificatia lui si puterea credintei.

Biserica Ortodoxa Romana nu stie sau nu vrea sa isi faca PR

Daca ati sti de cate ori prieteni buni sau foarte buni au denigrat BOR si nu am putut spune sau face nimic. Bine, am ingaimat eu ca nu toti sunt la fel, ca daca nu iti place intr-o biserica, te duci la o alta etc.

Nu conteaza!
 
In fata acestor tragedii, cuvintele astea, experientele mele, ceea ce simt eu, ca prietena buna si, probabil, ca om de incredere, nu conteaza!

Biserica da dovada inca o data ca nu intelege,  ca nu vrea sa inteleaga rolul unui PR. Imi amintesc ca acum 3 ani cand am venit in Timisoara am incercat sa gasesc si eu un pelerinaj la Prislop, ca doar suntem la 2 ore de acel loc, nu la 6 ore, cum era Ploiestiul. Desi afisate pe site, acele pelerinaje nu se faceau niciodata, iar de cate ori sunam, oamenii de acolo erau chiar ofuscati ca tot insist. (eu le spuneam ca pelerinajele nu intrunesc numarul de locuri necesarii pentru nimeni nu stie de ele, ba chiar m-am si oferit sa le promovez pe Facebook, sa scriu articole despre asta - nimic, mi-au spus ca au ei oameni care se ocupa de asta - oameni invizibili, se pare).

Repet, ce frumos ar fi explicat Patriarhul ca apa din acea cristelnica este deja sfintita, asadar nu trebuie neaparat sil scunfunzi pana la capat, ca sa nu mai respire. Probabil ar fi castigat si cativa credinciosi in plus daca ar fi dat dovada de umanitate, de empatie, de inteligenta.

Daca am ajuns la capitolul inteligenta as vrea si eu sa intreb:

“Chiar crede cineva ca conteaza cantitatea de apa cu care este udat copilul?!!! Chiar poate sa creada cineva asta??”

Pai cum ramane cu toate pildele despre bogatie vs. saracie, despre bogat, camila si urechile acului, despre femeia care a venit si si-a dat ultimul banut la biserica, banut care a contat mai mult decat toate averile unui bogat? (a nu se intelege aici ca oamenii bogati nu pot fi foarte milostici si credinciosi - am intalnit foarte multi in viata mea, insa aici vorbim despre bildele din biserica).

Nu tot propovaduim calitatea, nu cantitatea?

Nu cred ca se va face ceva, oficial, in privinta botezului la ortodocsi.

Iubesc religia ortodoxa, ritualurile, slujbele, sa nu ma intelegeti gresit. Nu ma simt niciunde cum ma simt in biserica noastra, stiu ca sunt preoti exceptionali, insa in fata acestor episoade ma cuprinde revolta si rusinea ca nu pot face mai mult.

Poate doar sa caut preotii cu care rezonez si sa spun de cate ori pot ca nu toti aceia sus pusi si care apar la televizor reprezinta credinta, Dumnezeu sau biserica ortodoxa.

You may also like

Author Marina Rasnoveanu Marina's articles Marina Rasnoveanu

Redactor, pacient cu endometrioza, dar foarte bine acum datorita medicului meu si stilului de viata. Pasionata de domeniul sanatatii si al stilului de viata sanatos, m-am documentat si am scris intensiv in ultimii ani despre aceste subiecte. Aici voi scrie articole, retete, interviuri, studii si tot felul de materiale despre dieta, endometrioza si sanatate.

Orice donatie ne ajuta sa scriem in continuare!