Intre lumi

LiniÅŸtea s-a lÄƒsat peste sat. E varÄƒ ÅŸi e mult prea cald pentru ca cineva sÄƒ îndrÄƒzneascÄƒ sÄƒ stea pe-afarÄƒ. Toropeala plÄƒcutÄƒ te îndeamnÄƒ sÄƒ stai pe verandÄƒ sau în camera cu fereastra la grÄƒdinÄƒ. Plopii din fundul curÅ£ii se leagÄƒnÄƒ uÅŸor, sub o brizÄƒ nevÄƒzutÄƒ ce trece când ÅŸi când pe la leagÄƒnul fÄƒcut în cireÅŸul veÅŸtejit. E gol, însÄƒ. Copii nu mai sunt sÄƒ îi învârteascÄƒ lanÅ£ul ruginit. Râsetele lor se aud, totuÅŸi, dintr-o camerÄƒ îndepÄƒrtatÄƒ a casei. În tindÄƒ, radioul pÄƒtrat, cu antenÄƒ ruptÄƒ emite, parcÄƒ, dintr-o altÄƒ viaÅ£Äƒ.

[banner1]

TicÄƒitul orei exacte, acordurile tuturor melodiilor de la ora 8, dramele teatrului radiofonic, toate au coborât pe rând, într-o curte îndepÄƒrtatÄƒ a unui colÅ£ de lume. AstÄƒzi, o melodie îÅŸi face loc acolo, în tandem cu zgomotul maÅŸinii de cusut. BÄƒtrânul înalt ÅŸi subÅ£ire croieÅŸte încÄƒ pantaloni pentru bÄƒrbaÅ£ii satului. MÄƒsoarÄƒ, deseneazÄƒ pe material cu creta pÄƒtratÄƒ pe care nepoÅ£ii i-o furÄƒ ori de câte ori pleacÄƒ la oraÅŸ ÅŸi priveÅŸte când ÅŸi când spre poartÄƒ. Nu e nimeni, n-au venit copiii, îÅŸi spune ÅŸi continuÄƒ lucrul.

În camerÄƒ, acordurile melodiei de dragoste ajunge pânÄƒ la adolescentele care aÅŸteaptÄƒ sÄƒ se facÄƒ searÄƒ. OdatÄƒ cu versurile alea, încep ÅŸi ele sÄƒ îÅŸi creeze povestea. Sunt încÄƒ la început. Printre secundele alea de amorÅ£ire, însÄƒ, asta nici nu mai conteazÄƒ. Pentru cÄƒ, de fapt, timpul se dilatÄƒ ÅŸi lasÄƒ loc doar unui lung ÅŸir de visuri. AÅŸa cÄƒ ele nu ÅŸtiu ce va fi sau ce ar fi putut fi. TrÄƒiesc doar, prin simÅ£iri ce vor pÄƒli odatÄƒ ce ritmul vieÅ£ii va începe din nou sÄƒ curgÄƒ.

CorcoduÅŸii de lângÄƒ casa nouÄƒ sunt plini. PÄƒmântul s-a pÄƒtat ÅŸi el cu mogâldeÅ£e mici ÅŸi galbene, ce aÅŸteaptÄƒ sÄƒ fie culese în gÄƒleÅ£ile albastre. Femeia cu ÅŸorÅ£ul plin de porumbi de la câmp se opreÅŸte câteva secunde în poartÄƒ, îÅŸi lasÄƒ culesul pe scÄƒri ÅŸi începe sÄƒ adune corcoduÅŸe pentru Å£uicÄƒ. E cald afarÄƒ, însÄƒ nu ÅŸi pentru ea, care a dus veri la rând la câmp, fÄƒrÄƒ sÄƒ se plângÄƒ de asprimea naturii. Se opreÅŸte când ÅŸi când, doar cât sÄƒ îÅŸi ÅŸteargÄƒ sudoarea frunÅ£ii ÅŸi sÄƒ îÅŸi mai arunce o privire în casÄƒ, acolo unde încÄƒ se aude ticÄƒitul maÅŸinii de cusut. Ciudat, de câÅ£iva ani buni nu o mai auzise. Nu conteazÄƒ cÄƒ durerea trupului începe sÄƒ se reverse asupra gospodÄƒriei Äƒleia care era, de fapt, viaÅ£a ei. ContinuÄƒ, gândind cÄƒ, ultima ei zi pe PÄƒmânt o va gÄƒsi exact aÅŸa, aproape de tot ce îi era drag.

Câte un pui evadeazÄƒ din Å£arc ÅŸi porneÅŸte în aventura vieÅ£ii lui, prin rândurile de viÅ£Äƒ de vie, tulpini de trandafiri sau rÄƒsaduri cu roÅŸii. Nu dureazÄƒ mult, însÄƒ, ci doar pânÄƒ când cele douÄƒ copile sÄƒ îl ajungÄƒ ÅŸi sÄƒ îl aducÄƒ cu forÅ£a în micul lui univers.

Cerul e de un albastru pal. Luminat ÅŸi el de soare, calm ÅŸi bucurii mÄƒrunte. Se mai vede, însÄƒ, când ÅŸi când câte un avion rÄƒtÄƒcit, în care se urcÄƒ doar cei cu visuri prea mÄƒreÅ£e. Cu timpul, câÅ£iva nori rÄƒsleÅ£i ÅŸi albi coboarÄƒ ÅŸi ei în sat. Nu pentru a aduce ploaie, ci doar pentru a prinde viaÅ£Äƒ în ochii unor copii ce nu au încÄƒ creioane de colorat.

Apoi, cu fiecare ceas, satul prinde din nou viaÅ£a: animalele vin de la câmp, maÅŸinile copiilor ajung de la oraÅŸ, Å£ipÄƒtul pÄƒsÄƒrilor pÄƒtrunde liniÅŸtea dupÄƒ amiezii.

[banner2]

Doar maÅŸina din faÅ£a unei case cu verandÄƒ se încÄƒpÄƒÅ£âneazÄƒ sÄƒ nu porneascÄƒ. Åžoferul Å£ine mâna pe cheie ÅŸi încearcÄƒ, tot încearcÄƒ sÄƒ plece. Dar nu poate. Pentru cÄƒ, deÅŸi priveÅŸte în dreapta ÅŸi vede o bucatÄƒ mare de pÄƒmânt, pustie, cu douÄƒ case în paraginÄƒ, tot aude din tindÄƒ ticÄƒitul sacadat al unei maÅŸini de cusut.

Marina Rasnoveanu

Tags: bunici, copilarie,poveste